Imi aduc aminte de un prieten din copilarie de nota 10, cum spuneau profesorii pe atunci, care participa la toate olimpiadele, dar care greu reusea sa se bucure de rezultatele bune obtinute. Era un copil stresat care iesea foarte rar la joaca, pentru ca daca nu avea teme de facut, avea de citit sau de lucrat din culegeri.  Mai tarziu, ajuns la facultate a reusit sa mentina acelasi ritm si sa fie sef de promotie. Ramas in mediul academic a inceput  sa stabileasca scopuri tot mai inalte, sa intre in cat mai multe proiecte si grant-uri.  Ne-am intalnit odata la cafea si povestind despre ce mai face fiecare, l-am felicitat pentru noile proiecte si l-am intrebat daca ii place ce face si daca este multumit.  A stat un pic pe ganduri si mi-a dat un raspuns care m-a uimit : In toata alergatura asta si drumul meu spre succes...