Cauzele hipocondriei

Psihologul Hans Morschitzky descrie trei categorii de factori implicati in hipocondrie si fobia de boala:

  • predispozanti( ex: factorii genetici si de personalitate)
  • factorii declansatori( ex: decesul sau imbolnavirea unei persoane cunoscute)
  • factori de mentinere sau intarire( stresul, erorile cognitive)

In ce priveste predispozitia genetica studiile arata ca nu exista o influenta clara data de gene in aparitia fobiei de boala sau a hipocondriei.(Kendler et al. 2011) Trasatura de personalitate denumita neuroticism( caracterizata prin reactivitate emotionala mare ) reprezinta o predispozitie spre hipocondrie. Deasemenea studiile arata ca 44% dintre pacientii cu hipocondrie au trasaturi de personalitate paranoida, evitanta si obsesiv compulsiva, ultimele doua fiind predominante(Sakai et al. 2010).

Teoria atasamentului poate fi folosita ca si un cadru explicativ util relativ la comportamentele de cautare si cerere de ajutor medical.   In ce priveste legatura dintre stilul de atasament si frica de boala, se poate spune ca un atasament anxios predispune la o grija/preocupare  legata de sanatate excesiva si cautarea reasigurarilor, iar atasamentul evitant predispune la comportamente de neglijare si evitare a ajutorului necesar.

Un factor foarte important in aparitia fricii de boala sunt experientele negative pe care copiii le traiesc in legatura cu boala, fie ca e vorba de boala proprie, fie ca e legata de boala celor apropiati. Ca si pattern de personalitatate schema de vulnerabilitate la vatamare si la boala are un rol important in frica de boala. Acest pattern se formeaza de cele mai multe ori in urma unor experiente traumatice legate de boala( internari spitalicesti, durere fizica, emotiile puternice ale parintelui relativ la boala copilului sau la siguranta acestuia).  Copilul are nevoie  sa simta ca adultul este in control, stapan pe situatie, acesta e lucrul care ii da siguranta, il alina si ii ofera resursele sa invinga durerea si emotiile legate de boala.   Sentimentul de neajutorare pe care il traiesc copiii in momentul in care se imbolnavesc poate sa fie amplificat de  anxietatea parintelui.

Temerile ipohondriace iau nastere si prin observare( invatare prin modelare). Astfel daca parintii sau rudele apropiate prezinta anumite frici legate de boala si apeleaza la comportamente de asigurare, verificare( merg des la medici, vorbesc mult despre boala si moarte la cele mai mici senzatii neplacute din corp) ajung sa fie invatate de catre copii. De exemplu un tata cardiofob care isi masoara permanent pulsul si tensiunea arteriala, orienteaza fara sa vrea atentia copilului asupra sistemului cardiovascular.

Compasiunea puternica fata de suferinta altor oameni poate influenta frica de boala.Exista multi oameni care dezvolta teama de boala in urma unei relatii  stranse cu o persoana cu adevarat grav bolnava; desi la inceput preocuparile nu vizeaza propria stare de sanatata ci emotiile si sanatatea persoanei apropiate, treptat focusul se schimba pe propriile emotii si ganduri legate de boala. Psihologul Thomas Hartl sustine ca un sentiment profund de compasiune si sustinerea afectiva puternica acordata bolnavului pot suprasolicita fortele celui sanatos si ajunge sa se simta amenintat de aceeasi boala. Acesta incepe sa se puna in locul celuilalt si sa se intrebe daca ar reusi sa faca fata unei asemnea boli. De cele mai multe ori aceste simulari pot fi descurajatoare, ajungand sa dezvolte credinte negative despre propriile mecansime de coping cu boala.Ex: Eu nu as putea sa lupt atat cu boala asta, eu nu as avea atata rabdare si forta.

Lipsa increderii in medici, medicina si capacitatea de screening in timp util a bolilor poate sa fie o experienta care sa sporeasca anumite comportamente dezadaptative care mentin neincrederea si cercul vicios al cautarii de dovezi prin investigatii medicale frecvente. Desigur toti auzim la un moment dat  despre situatii in care anumite boli nu sunt identificate corect de catre medici sau sunt minimalizate ajungand sa se agraveze in timp sau de situatii in care s-a primit un diagnostic gresit.  Atat diagnosticele fals-negative cat si cele fals-pozitive pot alimenta neincredrea pacientilor cu hipocondrie.

O alta credinta inadecvata legata de sanatate este cea ca sunt sanatos numai daca nu-mi simt corpul sau simptomele trebuie sa insemne ceva, altfel nu ar exista. Aceste persoane au o vigilenta crescuta asupra senzatiilor din corp si se scaneaza continuu. Ei interpreteaza simptome inofensive precum durerile mici, intepaturi, oboseala ca fiind semnale ale unor boli grave. Simptomele corporale sunt intotdeauna expresia unei boli este o credinta adanc inradacinata in mintea celor cu teama de boala.

O alta credinta a persoanelor cu frica de boala este aceea ca au un organism slabit comparativ cu alte persoane. Am fost un copil bolnavicios si asta ma face un adult predispus la mai multe probleme de sanatate, mostenesc slabiciunea mamei mele, etc.

Persoanele cu frica de boala ajung sa apeleze la o serie de strategii de coping, care desi pe termen scurt le scade nivelul fricii, pe termen lung nu fac decat sa intareasca frica, intretinand acest cerc vicios prin asigurari si verificari.

O strategie foarte des folosita este asigurarea pe care o cauta la cadre medicale sau persoane apropiate prin care vor sa fie linistiti, sa li se spuna ca nu au nimic. Spuneti-mi ca sunt sanatos! Chiar daca pe termen scurt se linistesc, au nevoie de o alta asigurare poate chiar din partea unui alt medic. Daca aceasta nevoie se suprapune peste credinta ca nu poti avea incredere in medici este foarte posibil ca acestia sa inceapa sa ceara astfel de asigurari de la cat mai multi medici.

O alta strategie daunatoare este cautarea informatiilor pe forumuri medicale. Aceasta strategie nu numai ca ajunge sa faca mai mult rau prin cresterea anxietatii, dar informatiile de pe forumuri nu sunt o sursa sigura de informatii si pot dezinforma si induce frici suplimentare.

Observarea intensificata a corpului este o strategie folosita foarte des de catre persoanele cu frica de boala. Ei controleaza cu ingrijorare corpul si privesc cu suspiciune orice semn sau modificare de senzatie. Cei cu teama de infarct isi verifica permanent pulsul si tensiunea arteriala, cei cu teama de cancer isi analizeaza zilnic corpul in cautarea unor noduli, modificari ale pielii care pot indica un cancer de piele, altii isi verifica ganglionii limfatici cautand o posibila sursa de inflamatie, altii sunt foarte atenti la zona abdominala. Aceasta hipervigilenta determina o intensificare a senzatiilor neplacute datorita focalizarii si este denumita de psihologi  amplificare somatosenzoriala.

 

Surse:

Hans Morschitzky si Thomas Hartl- Frica de boala(2012), Editura Trei

Vladan Starcevic, Russell Noyes – Hypochondriasis and Health Anxiety: A Guide for Clinicians , 2014

 

Carmen Ilea
Psiholog Cluj Napoca