procrastination

Procrastinarea sau amanarea actiunilor pentru mai tarziu o intalnim adesea in viata de zi cu zi: amani sa mergi la sala, amani sa faci o decizie, amani sa faci o aplicatie pentru un job, amani sa redactezi un articol, amani sa mergi la medic, etc. Desigur nu toate amanarile sunt problematice. Masura in care amanarea devine o problema este data si de modul in care afecteaza viata persoanei si de intensitatea emotiilor negative care o insotesc.

Procrastinarea este un fenomen mult mai complex decat se credea pana acum si implica dincolo de factorii psihologici o puternica influenta socioculturala si tehnologica. Mediul in care traim este mult mai complex: foarte multa informatie, multe optiuni, deciziile devin mult mai dificile si procrastinarea este in felul acesta favorizata.

Iata cateva din mecanismele psihologice care stau la baza procrastinarii, pe care le intalnesc des in practica psihoterapeutica:

Frica de esec este unul din motivele amanarii. Teama de a nu reusi este mai mare la unii decat teama de consecintele procrastinarii. Aceste persoane tolereaza  mult mai bine vinovatia ca nu au fost suficienti de organizati sau motivati sa faca o sarcina decat tolereaza esecul in indeplinirea sarcinii respective, care ar duce la o evaluare negativa de sine globala.

Pentru a intelege modul in care procrastinarea functioneaza la cei cu acesta teama Richard Berry sintetizeaza acest mecanism intr-o formula simpla:

procrastinare performanta

Cu alte cuvinte, ceea ce produc este o reflectare directa a abilitatii mele ; nivelul abilitatii arata cat de valoros sunt ca persoana;  cu cat este mai mare abilitatea cu atat este mai mare sentimentul de valoare personala.(Burka,J. 2008)

Astfel, dupa cum se poate remarca in formula, procrastinarea taie ecuatia dintre abilitate si performanta; performanta nu mai poate fi echivalata cu abilitatea deoarece nu s-a depus suficient efort. Indiferent care va fi performanta, legatura dintre valoarea personala si abilitate poate fi pastrata. In aceasta categorie intra si acele persoane care se tem atat de mult de mediocritate incat amanand sa faca sarcinile respective pot sa justifice un rezultat mediocru ramanand in acelasi timp protejati,, Nu am avut suficient timp dar daca aveam ar fi iesit ceva spectaculos”.

Pentru altii procrastinarea este din contra un mecanism de confirmare a unor credinte negative despre sine care nu sunt intotdeauna constientizate. Aceste credinte, numite si scheme cognitive sau credinte fundamantale ajung sa fie constientizate cu ajutorul psihologului in procesul de psihoterapie. Ele functioneaza ca un filtru care extrage din realitate acele informatii care valideaza si  hranesc conceptia negativa despre sine si totodata creaza experiente in conformitate cu ele. Aceste scheme s-au format in copilarie si adolescenta si se slefuiesc de-a lungul vietii. De aceea multi dintre procrastinatori mentin aceasta credinta fundamentala prin amanare, evitarea situatiilor in care ar putea sa-si demonstreze valoarea sau ramanand in medii care nu le ofera oportunitatea de a creste.

Teama de succes  este un alt motiv pentru care oamenii procrastineaza. Aceasta vine adesea insotita de o paleta variata de frici si credinte rigide. Asupra acestui aspect am sa insist intr-un articol viitor. Teama de succes este de fapt teama de consecintele pe care le-ar putea avea un potential succes: fie ca e vorba de iesirea din anonimat si atragerea atentiei- efectul spotlight (pentru unii inconfortabil) fie presiunea de a fi cel putin la fel de performant in viitor, teama de a deveni workaholic, teama de a atrage invidia celorlalti, teama de a pierde controlul asupra propriei vieti.

Iesirea din zona de confort este pentru unii un alt motiv de procrastinare. La unele persoane exista o toleranta foarte scazuta la disconfort, fie ca e vorba de unul fizic sau unul emotional.  Aceste persoane au credinta ca lucrurile trebuie sa vina usor, fara prea mult efort sau munca. Ele au o capacitate scazuta de autoreglare emotionala si atunci au tendinta sa evite emotiile puternice si prin urmare provocarile. Intampina provocarile cu frica sau furie si nu vad in ele oportunitati de a creste.

Lupta pentru autonomie aparuta din teama de a fi controlat poate avea ca instrument procrastinarea. Se manifesta mai ales la persoanele care suporta greu autoritatea. Fie au crescut intr-un mediu autoritar, fie valorizeaza excesiv autonomia si sunt mereu in garda cand vine vorba de posibile amenintari ale ei. La locul de munca, de exemplu, sunt persoane, mai ales cele aflate intr-o pozitie inferioara din punct de vedere ierarhic, care procrastineaza ca modalitate de protest (nu neaparat constienta) fata de puterea exercitata de superiori. In cupluri, spre exemplu, exista parteneri care amana sa faca anumite sarcini, luptand in felul acesta cu presiunea  pe care o resimt ca un control si atac asupra autonomiei.

Perfectionismul este o trasatura care poate duce adesea la comportamante de procrastinare. “Exista o solutie, decizie perfecta si o voi gasi daca am suficient timp.” Aceasta este una din credintele perfectionistului care amana. Trebuie sa fie perfect!  Astfel modifica si verifica la nesfarsit pana rateaza deadline-ul.

Iata cele mai intalnite credinte ale celui care procrastineaza:

Trebuie sa fiu perfect.

Tot ce fac trebuie sa vina usor si fara effort.

Este mai sigur sa nu faci nimic decat sa risti si sa pierzi.

Daca nu fac un lucru perfect, nu merita sa-l fac deloc.

Trebuie sa evit provocarile.

Daca reusesc acum va trebui de fiecare data sa reusesc.

Sa urmez regulile cuiva inseamna sa cedez si sa nu mai fiu in control.

Exista un raspuns, decizie corecta si astept pana o gasesc.  ( Burka, J. 2008)

Acestea nu sunt intotdeauna usor de indentificat deoarece multe nu sunt constientizate, de aceea se impune ajutor din partea psihologului.  Procrastinarea este ca o buruiana, o rupi si crezi ca ai terminat cu ea, dar apoi iti dai seama ca radacinile sunt prea adanci incat creste inapoi. (Burka, J. 2008)  A actiona numai la nivel comportamental fara a sapa la radacinile problemei, va lasa persoana cu o vulnerabilitate care se va manifesta iarasi in alta forma. 

Procrastinarea se poate datora si unor probleme psihologice: tulburarea de atentie, tulburarea bipolara, depresia. Pentru acestea este nevoie de ajutor de specialitate.

Surse:

Jane B. Burka, Lenora M. Yuen – Procrastination: Why You Do It, What To Do About It, 2008

Willian Knaus – The procrastination workbook, 2002

 

Carmen Ilea
Psiholog Cluj Napoca