Criticul interior sau vocea critica

Aveti grija cum le vorbiti copiilor, aceasta s-ar putea sa devina vocea lor.

Criticul interior sau vocea critica este acea parte din noi care ne saboteaza si ne impiedica sa ajungem la acceptarea de sine ,trezind in noi sentimente constante de inadecvare, rusine, furie si lipsa de valoare.  O clienta de-a mea ii spune in mod foarte simpatic Ducesa pentru ca are pretentii foarte mari si  tonul este unul condescendent. Altcineva imi descria ca vocea critica ii aduce aminte de personajul regina de cupa din Alice in Tara Minunilor care nu are intelegere si este tot timpul gata sa pedepseasca prin executare: OFF with his head!

Cum arata criticul tau interior? Care este tonul si expresia faciala pe care o exprima? Iti reaminteste de cineva din viata ta?

Se intampla sa traim mult timp cu vocea asta in noi si sa nu ne dam seama. Unii chiar ajung sa creada ca fara ea nu ar reusi sa performeze si ca este ca un antrenor abuziv dar fara el nu ar fi nimeni. Esti lenes! Ce naiba e cu tine?! Chiar nu te poti mobiliza sa termini teza?Te-ai facut cat o vaca, normal ca nu se uita nimeni la tine! Esti dezgustatoare! Nu esti in stare sa faci nimic bine, nimeni nu te place si pe buna dreptate. Nu meriti sa fii iubita! Iar ai dat-o in bara! Cum naiba poti sa fii atat de slaba! Chiar nu te duce capul! … sau  Nu te obosi sa faci asta chiar nu o sa reusesti. O sa abandonezi pana la urma ca e prea greu pentru tine. Nici nu are sens sa incerci!

Pentru multi dintre noi criticul interior este un bully. Karla Mclaren isi intreba clientii:  Daca cineva ti-ar vorbi si te-ar trata asa cum iti vorbesti si te comporti cu tine ai chema politia? Raspunsul primit era da, si as suna la 112.:)

Pentru inceput va propun un mic exercitiu prin care sa va identificati modul in care va raportati la voi atunci cand treceti prin anumite dificultati:

• Ganditi-va care sunt lucrurile pentru care aveti tendinta sa va judecati? – aspectul fizic, realizarile profesionale, modul in care va comportati in relatii, rolul de parinte, de sotie, de copil?
• Care este modul in care va vorbiti in momentul in care sunteti dezamagiti de voi insiva sau gresiti? Va jigniti, aveti un ton critic, sau folositi un ton calm si intelegator?
• Daca folositi un ton critic cum va face sa va simtiti? Care sunt consecintele modulului in care va vorbiti? Va ajuta vocea critica sa fiti mai motivat sau va descurajeaza si va da o stare de tristete?
• Cum crezi ca te-ai simti daca ai ajunge sa te accepti cu adevarat asa cum esti ? Te sperie acest gand si te gandesti ca ai stagna sau iti da speranta? sau poate ambele?
• Cum te comporti cu tine cand treci prin momente dificile ale vietii? Ai tendinta sa ignori faptul ca suferi si te focalizezi exclusiv pe rezolvare de probleme, sau poate iti distragi atenta de la suferinta? sau inerci sa stai cu tine si sa-ti oferi alinare?Ai tendinta sa te compari si sa gandesti ca toti ceilalti sunt bine fericiti sau realizezi ca toti oamenii trec prin situatii dificile ale vietii?

Cum ajunge sa se dezvolte vocea critica?

De multe ori mi se intampla sa aud in terapie ca vocea critica pe care clientii o aud este de fapt vocea unuia din parinti sau bunici, educatori, profesori.  Multi dintre acestia au avut parinti critici, restrictivi sau parinti cu asteptari foarte mari care puneau presiune pe diferite aspecte ale vietii: educatie, apect fizic, modul in care se comporta in societate.

Copii fiind suntem nevoiti sa renuntam la aspecte ale sinelui ca sa ne putem integra in lume, sa ne potrivim asteptarilor parintilor, societatii, rolurilor diferite inclusiv  care se asteapta de la noi inclusiv cele legate de gen. Asta presupune de fapt adaptare. Ca sa putem sa crestem si sa ne adaptam intr-un mediu emotional complex aproapte toti dintre noi trebuie sa sacrificam parti din noi pentru supravietuirea emotionala si sa obtinem cat mai multa iubire cu putinta. 🙂

Daca de fiecare daca cand tip la parinti ei ma lovesc sau ma pedepsesc, imi vorbesc urat, atunci da, e inteligent sa ma deconectez de emotiile mele legate de furie.  Daca percep ca este inacceptabil sa-mi dezamagesc parintii, atunci imi voi organiza viata in jurul realizarii si succesului evitand cat mai mult cu putinta emotiile de frica legate de esec.( Bruce Tift)

Aceasta capacitate sau strategie  de a renunta la noi ca sa impingem emotiile problematice in afara constientizarii, se internalizeaza si da, ne ajuta dar cu un pret. Daca se mentine la varsta adulta, nu mai este adaptativa, nu mai reflecta realitatea si nu mai este necesara. Ajunge sa ne indeparteze de noi insine . Vocea critica este o astfel de internalizare care ne-a ajutat la un moment dat sa supravietuim unui context emotional dar care in prezent nu mai este necesara si nici adaptativa.

Marshall Rosenberg, autorul cartii Comunicarea nonviolenta  sustine ca a fi impacati cu noi insine presupune sa faci un reframe al dialogului interior pe care il ai cu tine, astfel incat sa transmita empatie si intelegere.  El sugereaza sa-ti pui urmatoarele intrebari:

• Ce observ?
• Ce simt?
• Ce am nevoie in acest moment?
• Am nevoie sa vina de la mine sau de la altcineva?

Aceste intrebari te ghideaza in explorarea intelegerii nevoilor din acel moment.

Psihologul Kristin Neff  propune un exercitiu pentru a schimba modul in care va raportati la voi si va vorbiti. Trebuie aplicat mai multe saptamani la rand pentru a vedea schimbari . Unele persoane considera ca este mai util sa scrie in jurnal  atunci cand lucreaza cu criticul interior ceea ce va recomand:

1. Observa cand esti critic cu tine si ce cuvinte folosesti, care este tonul vocii dur, furios, rece, dispretuitor? Iti aminteste de cineva din trecut?( ex: Tocmai ai terminat de mancat o punga de chipsuri si vocea critica spune ceva de genul: chiar nu ai nici un pic de vointa! ma dezgusti! chiar era necesar sa mananci toata punga asta cu otrava doar pentru ca te simti agitata?
2. Fa un efort si spune-ti cu o voce plina de compasiune si intelegere ceea ce i-ai spune unui prieten sau unei persoane la care tii, care trece printr-o situatie asemanatoare . ( ex: Stiu ca ai mancat o punga de chipsuri pentru ca te simteai trist si credeai ca te va alina si te va face sa te simti mai bine, dar te simti si mai rau si nu te simti bine cu corpul tau. De ce altceva ai avea nevoie sa te simti mai bine? poate sa vorbesti cu cineva, sa faci o plimbare sau o meditatie sa-ti linistesti mintea?

In fiecare dintre noi este un critic interior care poate spune lucruri negative despre noi intr-un mod ostil …Dar aveam deasemenea si un inner soother( o parte care ne alina) care are abilitatea sa ne linisteasca prin cuvinte pline de acceptare si compasiune.

Surse:

Kristin Neff – Self-Compassion: The Proven Power of Being Kind to Yourself , 2015

Carmen Ilea
Psiholog Cluj Napoca