Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Frica de boala si hipocondria
M-am uitat pe lista bolilor si am constatat ca nu-mi lipseste niciuna. Georg Christoph Lichtenberg
Frica de boala denumita in mod obisnuit de psihologi hipocondrie este cunoscuta inca din Antichitate iar literatura ne ofera multe exemple, printre care cel mai cunoscut este Bolnavul Inchipuit de Moliere. Si in lumea filmului gasim numeroase personaje cu simptome hipocondriace. Woody Allen este un ipohondru celebru si in viata de zi cu zi si joaca cu placere si mult umor acest rol in filmele sale.
De-a lungul timpului hipocondria a suferit mai multe conceptualizari psihologice, de la boala fizica cu simptome in zona epigastrica, la depresie mascata si mai apoi in secolul IX a fost incadrata ca tulburare a mintii. In secolul XX a fost incadrata in categoria tulburarilor psihologice anxioase.
Comparativ cu generatiile anterioare frica de boala a crescut foarte mult iar acest lucru se datoreaza probabil si progresului rapid al medicinei, al tehnologiei si accesului la informatii, astfel incat subiectele medicale au patruns tot mai mult in viata de zi cu zi, punandu-se tot mai mult accentul pe un trai sanatos, pe preventia bolii, screening. Se pune un accent tot mai mare pe responsabilizarea populatiei cu privire la anumite boli.
Platon spunea ca grija excesiva pentru sanatate este si ea o boala.
Psihologul Thomas Hartl in cartea Frica de boala diferentiaza trei forme de frica de boala care intra in sfera patologicului: fobia de boala, hipocondria, delirul hipocondriac si frica de boala in cazul tulburarilor psihice, somatoforme sau fizice.
La persoanele cu fobie de boala exista teama de a nu dezvolta o boala grava, dar nu apare convingerea existentei unei maladii. Ca si in cazul altor fobii, acest lucru este insotit de o serie de comportamente de evitare: evitarea discutiilor pe teme medicale, evitarea de a merge la medic, evitarea spitalelor, evitarea analizelor de rutina.
La persoanele cu hipocondrie apare convingerea existentei unei boli, iar simptomele corporale inofensive sunt interpretate eronat ca fiind periculoase si indicatori ai unor boli grave. Acestea apeleaza la o serie de comportamente de verificare si asigurare ( ex: merg la mai multi doctori pentru a le confirma diagnosticul pe care si-l atribuie). Pacientii cu hipocondrie merg la medic in medie o data la 10 zile.
Iata cele mai frecvente frici hipocondriace descrise de psihologul Thomas Hartl:
Frica de o boala letala– Potrivit unui sondaj psihologic bolile cele mai temute sunt cancerul 73 %, AVC 52%, Alzheimer 50 %, infarct miocardic 45%. Frica de cancer este mai raspandita in randul persoanelor tinere decat in randul celor in varsta si este mai frecventa la femei decat la barbati.
Frica de invaliditate– atribuita adesea paraliziei in urma unui AVC sau sclerozei multiple aflate intr-un stadiu avansat; aceasta este de multe ori insotita ingrijorarea de a nu fi o povara pentru familie sau de pierderea demnitatii. Numerosi oameni considera starea de a fi bolnav ca fiind lipsita de demnitate mai ales atunci cand scade autonomia in realizarea unor activitati de baza: deplasarea, alimentatia, igiena personala.
Frica de suferinta si durerea pe care anumite boli o implica este adesea prezenta la persoanele cu ipohondrie si mai ales la cei cu teama de cancer.
Frica de simptome inexplicabile din viata cotidiana- spre exemplu ametelile si greata pot fi interpretate ca semne ale unor boli mult mai grave si determina anumite persoane sa faca o serie de investigatii, care daca nu se soldeaza cu un diagnostic clar, ajung sa creasca anxietatea. Lipsa unui diagnostic in prezenta unor simptome somatice constituie o felie de incertitudine greu de digerat de catre cei care au nevoie mare de control.
Frica de contaminare- insotita de compulsii de spalare si/ sau de evitarea celor bolnavi si contagiosi (vezi articolul despre tulburarea obsesiv compulsiva).
Frica de influentele nocive ale mediului inconjurator– toxinele din mediu, alimentatia gresita
Controlul foarte atent si restrictiv al alimentatiei este de multe ori dus la extrem de catre unele persoane care il folosesc ca metoda de a se proteja de boala. Desigur alimentatia echilibrata este importanta, dar cand devine problematica psihologii o definesc ca ortorexie, o preocupare excesiva fata de alimentatie insotita de evitarea drastica asa ziselor mancaruri nesanatoase si de prezenta unor emotii puternice de vinovatoe si depreciere a propriei persoane daca se intampla sa fie incalcate regulile drastice ce stau la baza alimentatiei.
Frica de boala psihica– cele mai temute boli psihice sunt bolile psihotice, cu precadere schizofrenia. Unele persoane care sufera de atacuri de panica ajung sa dezvolte teama de schizofrenie datorita simptomelor puternice precum derealizarea.
Frica de recidiva sau de agravare a bolii– ipohondria secundara ca experienta neprelucrata a bolii
O boala amenintatoare chiar daca e depasita cu succes se intipareste in memoria si corpul celor afectati. Oricat de multe reasigurari legate de sanatate ar primi din partea medicilor acestia si-au pierdut increderea in capacitatea de functionare a propriului corp. Exista si persoane cu frica pentru evolutia proasta a bolii care se tem pe buna dreptate ca boala lor va progresa si aceasta frica este rezonabila.
Frica de imbatranire si degradare fizica– Inaintarea in varsta este adesea vazuta ca risc de dezvoltare a unei boli temute si reducerea autonomiei.
Surse:
Hans Morschitzky si Thomas Hartl- Frica de boala(2012), Editura Trei
Vladan Starcevic, Russell Noyes – Hypochondriasis and Health Anxiety: A Guide for Clinicians , 2014
Carmen Ilea
Psiholog Cluj Napoca