Despre perfectionism si standarde nerealiste

PerfectionismPerfectionism

Ma intreaba zilele trecute un client: Ce este asa rau in a fi perfectionist? Pana la urma ajungi sa faci lucrurile mult mai bine daca esti perfectionist decat daca nu esti. Stau si ma gandesc cat de repede a iesit la iveala convingerea care sa justifice standardele sale de performanta. Vine si raspunsul: Nu neaparat! Si nu cu necesitate! In ce te priveste, poti face lucrurile la fel de bine si daca nu esti perfectionist si cu un consum energetic mult mai mic, mult mai putin stres si cu o satisfactie mai mare. Tocmai acest gand te impiedica sa renunti la standardele tale. Poate te intrebi: ce as fi eu fara perfectionismul meu? Ce s-ar alege de mine si de cariera mea?

Psihologii au fost preocupati de acest subiect pentru ca este asociat cu un numar mare de probleme psihologice si este insotit de o gama larga de emotii negative. Iata cateva puncte comune asupra carora majoritatea psihologilor sunt de acord cand este vorba de perfectionism:

  • persoanele perfectioniste tind sa aiba standarde si asteptari care sunt foarte greu sau chiar imposibil de atins
  • perfectionismul interfereaza cu performanta atunci cand standardele sunt prea inalte
  • perfectionismul este asociat cu probleme psihologice precum tulburarea obsesiv compulsiva, anxietatea generalizata, anxietatea sociala, depresia, furia excesiva, tulburari de schema corporala si anorexie. (Martin M. Antony & Richard P. Swinson, 2009)

 

Desi in unele cazuri standardele inalte ajuta, cand sunt excesive si nerealiste, acestea devin problematice. Ca sa afli cat de nerealist este un astfel de standard iata cateva intrebari pe care le poti pune:

  • poate acest lucru sa fie realizat sau nu?
  • cat de folositor este sa am asemenea asteptari?
  • care sunt costurile si beneficiile de a avea un astfel de standard?
  • ma ajuta sau nu?
  • sunt capabil sa-mi adaptez standardele si sa-mi schimb opiniile cand este nevoie?

 

Toate aceste intrebari iti pot veni in ajutor atunci cand ai dubii in privinta asteptarilor pe care le ai fata de tine sau de ceilalti. Daca incepi sa te pierzi in argumentari fara sfarsit, ceva nu este ok… scutul e mare si mintea ta cauta justificari. Opreste-te si intreaba-te: de ce anume ma apara perfectionismul? ce ascunde de fapt perfectionismul meu?

Perfectionismul are multe fatete si se poate manifesta in domenii diferite de viata. Iata cateva domenii in care standardele nerealiste pot crea probleme: performanta la munca sau scoala, curatenia, organizarea si planificarea lucrurilor, scrisul, vorbitul, aspectul fizic, sanatatea si igiena personala. El poate fi indreptat asupra propriei persoane dar si asupra celorlalti. Poate ca unii dintre voi au avut deja experienta unui sef, parinte sau partener perfectionist. Nu-i usor de trait alaturi de ei, iar relatia este mai intotdeauna afectata de standardele rigide si de crizele de furie frecvente. Ai intarziat doua minute, ai uitat sa pui o virgula sau ai scapat o firimitura pe jos, acestea pot deveni situatii cu mare potential de conflict si stres.

Sa luam spre exemplu curatenia. Este bine sa ai standarde care sa te ajute sa te mentii sanatos si sa-ti faca usoara si confortabila desfasurarea activitatilor zilnice, dar cand acestea sunt atat de exagerate incat pur si simplu nu-ti mai ramane timp sa faci nimic altceva decat sa cureti, atunci e o problema. Psihologul Martin Antony in cartea sa When Perfect Isn’t Good Enough? aminteste de un pacient de-al sau care avusese parinti foarte preocupati de curatenie si care-i impusesera de mic standarde extrem de rigide in acest sens. Mama sa era casnica si toata ziua facea curat. Fiecare camera trebuia sa fie perfecta, nici o pata, nici un fir de praf. Dupa ce s-a mutat in propriul apartament, a inceput sa faca si el acelasi lucru. In cateva luni a ramas in urma cu studiile, nu mai socializa si asta pentru ca nu avea timp decat pentru curatenie. Intr-o zi, realizand ca nu ar putea sa tina vreodata casa conform standardelor sale, s-a oprit si nu a mai strans nimic. Astfel, atunci cand a cerut ajutor psihologic, trecusera sase luni de cand nu mai facuse curat. De fiecare data cand dorea sa se apuce, gandul ca nu ar mai fi in stare sa se opreasca, il impiedica sa faca si cel mai mic gest.

La fel se intampla si cu preocuparea pentru aspectul fizic. Unii oameni investesc foarte mult timp, bani si energie in felul in care arata; astfel unora le ia 2-3 ore ca sa se pregateasca pentru a merge la servici: probeaza o multime de haine, stau o ora in oglinda sa-si aranjeze parul sau sa se machieze si de multe ori ajung sa intarzie. David Burns povesteste cazul unui pacient care petrecea foarte mult timp sa-si aranjeze parul, astfel incat fiecare fir de par sa fie perfect aliniat. Statea ore in oglinda cu pieptanul si foarfeca in mana, incercand sa ajunga la freza perfecta. A devenit atat de preocupat de acest lucru, incat a trebuit sa renunte la slujba. Parul lui se micsora de la o zi la alta, dar el tot nu era multumit… Pana la urma a fost nevoit sa se rada in cap. Atunci a rasuflat usurat gandind ca apoi va creste la acelasi nivel… Din pacate odata crescut parul, au revenit si obiceiurile de aranjare si rearanjare.

Desigur aceste exemple sunt extreme, le gasesc totusi utile in a intelege masura in care perfectionismul isi pune amprenta asupra vietii oamenilor. De multe ori se intampla sa nu vedem padurea de copac sau cum spune englezul to miss the forest for the tree. Astfel ca pentru unii focalizarea pe detalii ii face sa piarda semnificatia procesului in sine.

Perfectionistii sunt de obicei oameni chinuiti de indoieli. Chiar daca uneori par in control, siguri pe ei si ne enerveaza cu pretentiile sau ciudateniile lor, nu uitati ca aceasta poate fi o masca pentru propria vulnerabilitate: neincredere in sine, teama de a nu gresi, nevoia de control sau responsabilizare excesiva. Dar despre asta am sa discut intr-un articol viitor.

Perfectionismul este influentat de temperament, modelele parentale si sociale (ex: peste tot vezi mesaje care echivaleaza valoarea personala cu performanta; la scoala suntem recompensati in functie pe performante, la job la fel). Oricare ar fi cauzele perfectionismului, important este sa nu ne consumam energia gasind scuze si vinovati, ci sa actionam! Intelegerea trecutului, desi pe multi ii ajuta, nu este suficienta pentru a schimba prezentul. Ce-ai spune daca ai incepe prin a face pace cu tine insuti, renuntand la criticul interior care te saboteaza la fiecare pas?

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa citesti si articolul Perfectionismul sau cum ne amagim prin excelenta.

Surse:
David Burns – Feeling Good: A New Mood Therapy, 2008
Martin M. Antony & Richard P. Swinson – When Perfect Isn’t Good Enough, 2009

Carmen Ilea
Psiholog Cluj Napoca