Psihoterapie adulti

Anxietatea generalizata

Anxietatea generalizata este una din cele mai frecvente tulburari anxioase. Aceasta se caracterizeaza prin stari de neliniste si ingrijorari persistente, disproportionate in raport cu evenimentele si circumstantele reale de viata. Ingrijorarile se manifesta in mai toate domeniile de activitate, persoana declarand ca nu si le poate controla sau ii este foarte greu sa faca acest lucru. La persoanele cu anxietate generalizata tendinta spre ingrijorare se dezvolta inca din copilarie sau adolescenta si se autodescriu ca fiind mai vulnerabile si sensibile ca fire. Incidenta acestei tulburari este de doua ori mai mare la femei decat la barbati. Exista persoane care trec prin perioade stresante precum divortul, pierderea loclului de munca, moartea unei persoane apropiate si care pot manifesta ingrijorari si simptome similare anxietatii generalizate, dar revin la starea normala dupa disparitia factorilor de stres, lucru care nu se intampla si in anxietatea generalizata. Astfel aceasta este prezenta pe tot parcursul vietii daca nu se intervine prin psihoterapie.
Iata cateva din simptomele de anxietate prezente in anxietatea generalizata:

• sentimente de neliniste si tensiune
• tendinta de a obosi repede
• dificultati de concentrare
• senzatia de golire a mintii
• iritabilitate
• senzatia de durere si tensiune musculara
• sentimentul de coplesire, neputinta
• dificultati legate de somn: insomnii, somn agitat sau superficial

Anxietatea sociala

Fobia sociala se caracterizeaza printr-o frica excesiva provocata de expunerea la anumite tipuri de situatii sociale in care o persoana este ingrijorata ca ar putea sa faca sau sa spuna ceva ce ar cauza stanjeneala, umilinta sau respingere. Persoanele cu fobie sociala se tem ca vor fi observate, evaluate sau ca se vor afla in centrul atentiei, adevarata teama fiind aceea de evaluare negativa (fie ca sunt ciudate, incompetente sau ca au anumite defecte). Printre situatiile cele mai temute sunt: vorbitul in public, petrecerile, scrisul sau semnatul atunci cand cineva ii priveste, statul la coada, utilizarea telefonului in prezenta altora, mancatul sau bautul in public, folosirea toaletelor publice si a transportului in comun. Situatiile sociale sau de functionare temute sunt evitate sau indurate cu o anxietate intensa. La persoanele cu anxietate sociala evitarea, anticiparea situatiei anxioase sau disconfortul din timpul interactiunilor sociale temute interfereaza semnificativ cu rutina normala, cu functionarea profesionala sau activitatile sociale.

Atacurile de panica si agorafobia

Un atac de panica este o schimbare brusca sau o criza ce apare din senin in care o persoana devine speriata, anxioasa sau ingrozita. In timpul unei astfel de crize se pot observa urmatoarele senzatii:

• intretaierea respiratiei
• batai acelerate ale inimii
• ameteala
• furnicaturi ale degetelor de la maini sau de la picioare
• senzatia de durere in piept
• senzatia de sufocare sau inabusire
• senzatia de lesin
• transpiratie
• tremuraturi
• frisoane sau valuri de caldura
• derealizare (senzatia ca lucrurile din jur nu sunt reale)
• uscaciune a gurii
• greata sau gol in stomac
• vedere neclara
• tensiune musculara
• frica de moarte, de a nu pierde controlul sau a actiona intr-un mod nebunesc

Atacurile de panica pot dura cateva minute sau cateva zeci de minute, in cele mai multe cazuri ating intensitatea maxima in primele 10 minute.

In unele cazuri oamenii care au atacuri de panica invata sa anticipeze situatiile si/sau locurile in care pot sa aiba un astfel de atac (asta nu inseamna ca situatia este neaparat periculoasa, dar este interpretata ca fiind un loc impropriu de a avea un atac de panica ). Avioanele, trenurile, autobuzele, lifturile, scarile rulante sunt considerate astfel de locuri. La fel se intampla si cu  situatiile ce presupun aglomerari de oameni: mall-uri, cinematografe, statul la coada intr-o banca sau magazine. Aceste locuri sunt asociate in mod eronat cu atacurile de panica si sunt interpretate drept factori declansatori ajungand sa fie evitate. Cand se intampla astfel de asocieri putem vorbi de agorafobie.

Fobiile specifice

Fobia specifica este o reactie de teama provocata de anumiti stimuli. Aceste reactii produc neplaceri cauzand probleme emotionale, sociale sau ocupationale si sunt recunoscute drept excesive si irationale. Ele conduc la evitare sau la anxietate ridicata fata de stimulii fobici. Principalele fobii identificate sunt legate de :

• animale, insecte
• mediul inconjurator(inaltime, furtuna,apa)
• sange, injectii sau rani
• anumite situatii (avioane, lifturi, spatii inguste)

Tulburarea obsesiv compulsiva

Tulburarea obsesiv compulsiva (TOC) are o prevalenta clinica de 2-3 % . Aceasta tulburare se caracterizeaza prin doua tipuri de simptome: obsesii si compulsii.

Obsesiile reprezinta idei, ganduri, imagini si impulsuri care survin in mod repetat in mintea persoanei si sunt percepute ca intruzive si greu de controlat. Acestea sunt insotite de emotii puternice: frica sau vinovatie iar pesoana incearca sa le contracareze, sa le ignore sau sa le suprime.

Compulsiile sunt comportamente sau acte mentale repetitive sau stereotipe (ritualizate) produse in mod intentionat  pentru diminuarea emotiilor provocate de obsesie.

Cele mai frecvente obsesii sunt legate de:

• contaminarea cu anumite boli, microbi (sunt insotite de compulsii precum spalatul mainilor excesiv si/sau dezinfectarea obiectelor, purtarea mastilor)
• dezastre provocate din lipsa responsabilitatii: incendii, inundatii, jafuri (sunt insotite de verificari ale gazului, usii, tevilor)
• nevoia de ordine (lucrurile trebuie sa aiba o anumita ordine, sa fie perfect aliniate, etc.)
• impulsuri agresive (ex. teama ca vei face rau cuiva apropiat) iar compulsia apare de obicei ca verificare a acestor indoieli
• imagini de natura sexuala (imagini care implica acte sexuale inadecvate)

Depresia

Tulburarea depresiva majora este caracterizata prin unul sau mai multe episoade depresive majore. Criteriile de diagnostic pentru un episod depresiv major sunt urmatoarele:

Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome au fost prezente in cursul aceleiasi perioade de doua saptamani si reprezinta o modificare de la nivelul anterior de functionare; cel putin unul dintre simptome este fie (1) dispozitie depresiva anterioara, fie (2) pierderea interesului sau placerii:

1. Dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, indicata fie prin relatare personala (de ex. se simte trist sau inutil), ori observatie facuta de altii (pare inlacrimat). La copii si la adolescenti, dispozitia poate fi iritabila.
2. Diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile, cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (fie prin relatare personala, fie prin observatii facute de altii.
3. Pierdere semnificativa in greutate, desi nu tine dieta, ori luare in greutate (de ex., o modificare demai mult de 5% din greutatea corpului intr-o luna) ori scadere sau crestere a apetitului aproape in fiecare zi.
4. Insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi.
5. Agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi (observabila de catre altii, nu numai senzatiile subiective de neliniste sau lentoare).
6. Fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi.
7. Sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind).
8. Diminuarea capacitatii de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi (fie prin relatare personala, fie observata de altii).
9. Ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume, ori o tentativa de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului.

Surse:

• Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe – Psihoterapia tulburarilor anxioase. Ghid practic pentru terapeuti si pacienti
• DSM-IV