Teama de abandon

Lucrand cu cupluri am realizat cat de multe si variate sunt formele sub care se manifesta teama de abandon, cate dificultati creaza in dinamica de cuplu si cat de dureroasa este pentru cel care o traieste dar si pentru partener. Cei care au aceasta teama tind sa ramana in relatii nocive, sunt gelosi, manipulativi, isi controleaza excesiv partenerul, sau ajung sa se sacrifice excesiv punand nevoile  celuilalt mai presus. M-am referit in special la relatiile de cuplu, dar aceasta teama afecteaza toate relatiile cu cei apropiati, parinti, prieteni.

Aceasta frica reprezinta de fapt un pattern( tipar) sau altfel spus un principiu care da coerenta experientelor individului.  Este alcatuita din amintiri, ganduri si senzatii corporale, se dezvolta in copilarie sau adolescenta si este elaborata de-a lungul vietii. Cei care au aceasta teama traiesc cu  sentimentul ca persoanele importante din viata lor nu vor continua sa fie alaturi de ei intrucat sunt impredictibile din punct de vedere emotional, prezenta lor este haotica, vor fi parasiti pentru cineva mai bun sau vor muri. (J.E.Young, 2006)

Schema de abandon este una dintre cele mai daunatoare si autosabotoare dintre cele 18 scheme definite de Young, deoarece are un impact foarte mare asupra vietii individului, produce multa suferinta si necesita  un proces terapeutic indelungat pentru ameliorarea simptomelor. Aceste scheme  sau patternuri descrise de Young apar in urma unor experiente de viata in care : fie nu s-a raspuns nevoilor copilului existand o frustrare cronica a nevoilor( in cazul acesta de siguranta sau autonomie), fie au existat anumite experiente traumatice( moartea unei persoane dragi, divort, abuz emotional sau fizic)

Una dintre nevoile noastre de baza este aceea de conectare; supravietuirea noastra depinde de asta si este inscrisa in bagajul nostru genetic.  Copilul are nevoie inca din primele clipe ca persoana de atasament sa-i ofere siguranta, stabilitate, acceptare adica un atasament securizant, de aceea aceasta frica de a pierde conectarea este un raspuns firesc si sanatos de supravietuire. Deasemenea, copilul are nevoie si de autonomie si autenticitate.  Incapacitatea de a raspunde acestor nevoi de catre persoanele de atasament favorizeaza aparitia acestui patern/ filtru prin care vede lumea si care it da coerenta si prectibilitate.

Modalitatile prin care se produc aceste rupturi in conectare difera de la caz la caz: fie e vorba de divort , moartea unui parinte, fie parintele lipseste perioade lungi, este alcoolic sau indisponibil emotional din diferite motive, fie  este supraprotector si  interfereaza astfel cu autonomia copilului. Acesti factori de mediu se imbina cu o predispozitie temperamentala, unii copii sunt mai iritabili, altii mai timizi, altii agresivi; modul in care ei reactioneaza la mediu are impact asupra modului in care se raporteaza parintii la ei. Daca in copilarie ai simtit abandonul in una din formele descrise  mai sus, te vei astepta ca cei dragi tie sa te paraseasca sau sa moara. Traiesti permanent cu frica asta si devine lentila prin care vezi relatiile. O lentila care distorsioneaza dar de care ajungi sa te atasezi:

Iata cateva indicii prin care poti sa-ti dai seama daca ai aceasta vulnerabilitate:

  • Ai permanent ingrijorari legate de faptul ca persoanele apropiate te vor parasi sau vor muri
  • Te agati de persoane de teama de a nu fi parasit
  • Consideri ca nu ai persoane care sa-ti raspunda nevoii de siguranta si suport  si traiesti cu un sentiment cronic de nesiguranta.
  • Ai tendinta sa alegi parteneri care nu pot sa-ti raspunda acestor nevoi, sunt indisponibili sau nu isi asuma un angajament
  • Devii foarte disperat si apelezi la diferite strategii de manipulare pentru a mentine alaturi persoana de care esti atasat
  • Esti atat de preocupat de faptul ca partenerul o sa te paraseasca incat ajungi sa faci diverse comportamente care sa-I indeparteze
  • Simti ca persoanele apropiate sunt impredictibile . Azi sunt alaturi, maine nu mai sunt.
  • Ai convingerea ca vei ramane singur  mai devreme sau mai tarziu (M. Skeen ,2014)

Modul in care persoana incearca sa faca fata suferintei abandonului perceput si frustrarii constante a nevoilor( in cazul acesta al nevoii de siguranta si autonomie) este de fapt un mecanism de coping, adica un proces inconstient ce poate imbraca urmatoarele forme:

  • confirmarea patternului abandonului ( ex: alegerea unor parteneri care nu sunt disponibili emotional si nu vor sa faca angajamente)
  • evitarea relatiilor apropiate de teama abandonului( ajunge in felul asta sa se izoleze si sa indeparteze sau sa tina la distanta oamenii care il intereseaza de fapt)
  • supracompensarea – devine acaparator si isi sufoca partenerul, incepe certuri din lucruri minore pentru a testa relatia, indepartand in felul acesta partenerul ; apeleaza la strategii de manipulare si santaj emotional

Exista anumite persoane care iti activeaza aceasta vulnerabilitate si fac ca sentimentul de siguranta sa fie amenintat. Iata cateva caractersitici ale acestor persoane:

  • sunt impredictibili(in unele zile sunt interesati de tine, alte zile nu)
  • sunt instabili – nu au rutine si stil de viata care sa-ti ofere siguranta( schimba job-ul des, sunt foarte nomazi)
  • sunt inacesibili din punct de vedere emotional,  sunt distanti si reci
  • sunt critici si abuzivi : mint, inseala
  • nu iti raspund nevoii protectie, nu te poti baza pe ei

Este foarte interesant cum unele persoane cu schema abandonului simt o atractie deosebita tocmai fata de acei parteneri care nu reusesc sa le raspunda nevoii de siguranta si care le apasa aceste butoane vulnerabile.  Schemele lupta pentru supravietuire si oamenii in mod paradoxal ajung sa faciliteze si sa recreeze ca adulti tocmai acele experiente care i-au ranit ca si copii. Se intampla asta din nevoia de consecventa cognitiva  care te face sa mentii o perspectiva stabila asupra sinelui si asupra lumii, chiar daca aceasta nu mai coincide  cu realitatea sau este distorsionata( J.E. Young)

Psihoterapia centrata pe schema este una din cele mai eficiente in aceasta problema. Prin imbinarea tehnicilor cognitive, comportamentale, experientiale si avand la baza o relatie terapeutica de siguranta, pacientii invata sa construiasca relatii de siguranta cu ceilalti, sa plece din relatii instabile sau abuzive, sa tolereze mai bine momentele de singuratate si  sa renunte la comportamentele de manipulare. (Jeffrey E. Young & Janet Klosko, 2006)

Surse:

Jeffrey E. Young & Janet Klosko – Schema Therapy: A Practitioner’s Guide, 2006
Michelle Skeen – Love Me, Don’t Leave Me: Overcoming Fear of Abandonment and Building Lasting, Loving Relationships, 2014

 

Carmen Ilea
Psiholog Cluj Napoca